Back to top

Fake for Real

O istorie a falsurilor și a produselor contrafăcute

(OCTOMBRIE 2020 - OCTOMBRIE 2021)

În rutina zilnică, senzaționalul, spectaculosul și supranaturalul sunt o formă de seducție plăcută. Ele ne permit să evadăm din normalitate. Dar jocul amăgirilor este distractiv doar când suntem de acord cu el. Când suntem induși în eroare intenționat, pierdem pe mai multe planuri: ne pierdem banii, credibilitatea, integritatea sau chiar viața.

Cantitatea de informații (adevărate și false) este azi fără precedent, problema este însă una veche. Istoria e plină de exemple de falsuri care au trecut drept fapte reale. Simbolul calului troian, arhetipul mitologic al înșelăciunii, leagă antichitatea de problemele foarte actuale ale lumii noastre dominate de internet.

Lecțiile trecutului ne jalonează călătoria: putem să hoinărim în domeniul fantasticului și simulacrului când dorim, dar putem să îl părăsim când suntem gata să revenim la realitate.

DOMNIE ȘI RUGĂCIUNE

Ce anume conferă legitimitate puterii? Din cele mai vechi timpuri, sfera politică și cea religioasă s-au susținut reciproc pentru a câștiga putere și legitimitate. Împărații romani au devenit zei; Papii dețineau putere temporală; unele locuri deveneau sacre datorită moaștelor de sfinți care se aflau acolo. Împărați cu un trecut nepătat, papi despre care documentele vorbesc doar favorabil, prezența fizică a unui sfânt important - toate acestea sună prea bine să fie adevărate. Din fericire, nu suntem obligați să ne însușim mărturiile deformate ale trecutului. Curajul și curiozitatea umană fac ca adevărul iasă până la urmă la lumină.

ÎNȚELEGEREA LUMII

Inventarea tiparului a deschis o nouă eră, în care informația a devenit accesibilă pe o scară fără precedent. Însă creșterea cantității de informație nu garanta și acuratețea acesteia. În căutare de faimă și avere, unii erau gata să răspândească informații false, profitând de dorința publicului de a fi la curent cu ultimele descoperiri. Însăși istoria cercetării științifice conține exemple de falsificări intenționate. Posibilitatea de a demonstra falsitatea unei teorii nu este un defect al metodei științifice, ci o calitate esențială care o diferențiază pe aceasta de alte sisteme de înțelegere a lumii.

UNIRE ȘI DEZBINARE

Minciunile și falsificările au fost instrumente puternice în procesele de creare a identităților etnice și naționale în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Pretutindeni în Europa falsurile „patriotice” amestecate cu descoperirile istorice reale au întărit mișcările naționale. Crearea națiunilor moderne a făcut necesare istorii comune, dar și inamici comuni. Documente falsificate, teorii ale conspirației și abuzuri ale justiției au fost utilizate pentru a crea țapi ispășitori a și a-i condamna, cu consecințe devastatoare și de lungă durată.

ÎN RĂZBOI

Un dicton ale cărui origini sunt încă incerte descrie adevărul ca fiind prima victimă a războiului. Războiul este cu siguranță un moment în care protagoniștii săi se angajează în falsificări și în inducerea în eroare a adversarului. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când întreaga Europă a fost transformată în câmp de luptă, a alege pe cine să crezi era un act cu consecințe importante. Descoperirea adevărului în cazul crimelor ascunse și cosmetizate de regimurile totalitare a devenit sarcina următoarelor decenii.

FALSURI ȘI AVERI

De-a lungul istoriei, profitul a fost unul dintre motivele principale pentru producerea de falsuri. Opere de artă, produse de lux, bunuri de consum curent și bani - toate acestea sunt falsificate pentru câștiguri financiare. Falsificarea unor obiecte dorite, fie că e vorba de un tablou al unui vechi maestru olandez sau de o poșetă Louis Vuitton, a devenit un element-cheie al societății de consum globalizate în care trăim. Însă falsul a fost folosit și pentru a ne oglindi propria dorință insațiabilă de mai mult, mai ieftin și mai nou, ca în experimentul și documentarul „Visul ceh”.

ERA POST-ADEVĂRULUI?

Termenul „societate a post-adevărului” descrie o cultură în care opinia publică este influențată de emoție și de convingeri personale, mai degrabă decât de realitate. „Știrile false” sunt adesea considerate simptomul cel mai vizibil al acesteia.

Totuși, știrile false nu sunt apanajul unei epoci anume. Specific situației actuale este faptul că mijloacele moderne de comunicare, mai ales internetul, permit răspândirea acestora la scară globală. Ne confruntăm cu o abundență de informații provenind din cele mai diverse surse, de aceea este adesea dificil să ne dăm seama care este adevărul și dacă sursa lor este de încredere.

Din fericire, există căi de rezolvare a acestor probleme: o judecată critică, care nu se oprește la impresii superficiale, conștientizarea propriilor prejudecăți, stabilirea credibilității surselor, toate acestea ne pot ajuta să distingem faptele de ficțiune și să nu ne pierdem busola în realitatea complexă a zilelor noastre.